Un scurt ghid despre cum să privești munca din altă perspectivă

Gamificarea la locul de muncă

 

ACTUL I | Intro

Scriu acest ghid în speranța că cel puțin un cititor este în căutarea unei alternative a modului de lucru, în așa fel încât să devină nerăbdător dimineața când merge la muncă și odihnit seara când pleacă acasă la cei dragi.

ACTUL AL II-LEA | A challenger appears

Cu toții avem acea sarcină repetitivă sau una ușoară dar plictisitor de meticuloasă de care trebuie să ne ocupăm. Unii dintre noi alegem să strângem din dinți și să terminăm sarcina cât mai rapid pentru a scăpa de ea, în timp ce alții aleg să o ignore până când acesta devine, inevitabil, singura prioritate.

Ambele abordări duc la finalizarea sarcinii și totuși nici una dintre ele nu ne oferă satisfacție în timp ce lucrăm la ea.

Ce am aflat lucrând la o astfel de sarcină, fie ca programator, fie ca manager? De fiecare dată când mă confruntam cu o hidră gigantică, era mai ușor și mai puțin stresant dacă atacam capetele monstrului câte unul pe rând decât să fac multitasking cu toate deodată. Prin urmare, ce propun eu este spargerea sarcinii în bucățele mai ușor digerabile, iar în scurt timp vei realiza că ai doborât bestia în timp record.

ACTUL AL III-LEA | Players 2, 3 and 4 have joined your game

Lucrând în industria de software, aka „în IT”, înseamnă că nu ești doar un piston al motorului, tu ești motorul. Sunt puține joburi care îți oferă posibilitatea să interacționezi cu clientul, să creezi un produs și chiar să vii cu propuneri de îmbunătățire fie a produsului, fie a proceselor care duc la creerea acestuia.

Acestea fiind zise, ce faci când nu ești singurul motor din mașină, ce faci când sunt 2, 3, 4 sau mai multe motoare care trebuie să lucreze împreună la unison, fiecare ocupându-se atât de munca individuală, cât și cu menținerea coordonării între fiecare? Sună ca o situație destul de stresantă, dacă m-ai fi întrebat acum câțiva ani, mai ales dacă lucrezi pentru prima dată ca parte dintr-o echipă, fie din lipsă de experiență, fie din cauză că ai făcut în mare parte doar freelancing până acum.

Partea frumoasă a faptului că faci parte dintr-un grup organizat este că poți profita de punctele forte ale fiecăruia. Să spunem că unul dintre voi trage foarte bine cu arcul, al doilea e puternic ca un munte, iar al treilea știe să construiască tot felul de mașinării folositoare. Traducând toate astea în lumea din IT înseamnă că-l putem pune pe cel mai carismatic membru al echipei să fie persoana principală de contact a clientului, pe cel mai bun programator să fie cel care se ocupă de estimări și de bug-urile din producție și pe omul cu cel mai bun ochi la detaliu să se ocupe de validarea aplicației înainte ca aceasta să ajungă în producție.

Observație: Aceasta nu este o soluție care să poată fi folosită în fiecare situație, fiindcă poate duce la dezvoltarea profesională unilaterală, un lucru pe care vrei să-l eviți, deoarece oamenii specializați în mai multe arii deseori fac echipe mai puternice.

ACTUL AL IV-LEA | Level up

Dacă tot vorbim despre dezvoltare profesională ar trebui să privim cariera noastră ca o bară de progres care nu se mai termină niciodată, cu obiective clare setate la intervale de 3, 6 sau 12 luni în funcție de

mărime și dificultate. Fix ca sarcinile, cu cât sunt mai grele, cu atât merită mai mult să fie sparte în bucăți mai mici.

Să crești cu un nivel poate însemna orice, de la primirea unei măriri salariale, o promoție, aprofundarea unui limbaj de programare sau doar perfecționarea unei abilități ce are legătură cu serviciul.

Iar când setezi astfel de obiective, trebuie în primul rând să te asiguri că ele sunt S.M.A.R.T. (specifice, măsurabile, agreate, relevante și time-boxed).

Majoritatea carierelor din industria software nu au un nivel maxim. Nivelul maxim simbolizează punctul în care nu mai poți învăța ceva nou despre o arie. Este evident că poți fi un expert al unui subiect, dar șansele sunt ca odată la 6 luni să apară ceva nou despre subiectul proaspăt învățat, lucru care sper ca vă va motiva să vă mențineți la curent cu el.

ACTUL AL V-LEA | Mountains of gold

Trebuie să vorbim și despre recompensa de la finalul tunelului, fie ea financiară sau de alt tip. E bine să ne asigurăm că toată munca noastră are un scop, un obiectiv, o finalitate.

Când eroii înving antagonistul poveștii sau salvează prințesa de balaur, sunt răsplătiți cu generozitate de către rege, găsesc artefacte magice, primesc cheia de la oraș sau toate 3 combinate. Când termini o aplicație, un proiect sau orice alt obiectiv important ar trebui să fii recompensat. Asta nu înseamnă că trebuie să primim comoara regelui de fiecare dată, dar chiar și un gest mic, cum ar fi aprecierea și respectul colegilor sau să primești feedback pozitiv de față cu toată lumea referitor la cât de bine te-ai descurcat, poate însemna mult pentru cineva. Și te asigură de faptul că data viitoare vei fi cel puțin la fel de entuziasmat asupra unei sarcini similare, deoarece ți s-a confirmat recompensa.

ACTUL AL VI-LEA | Epilogue

Am ajuns într-un final la sfârșitul poveștii. Pe parcursul călătoriei noastre am învățat să doborâm bestii, să profităm de specializarea fiecăruia, să ne asigurăm că ne dezvoltăm în permanență și într-un final să ne asigurăm că suntem recompensați ca atare.

Asta este tot ce poate oferi gamificarea? Categoric nu. Sunt multe alte unelte care pot fi folosite în avantajul nostru, dar asta este o poveste pentru altă dată, dragi aventurieri…

De | 2017-12-18T18:24:03+00:00 18 decembrie 2017|Categorii: Numarul 7, Tendințe și analize|Taguri: |0 Comentarii

Despre autor:

Lasa un comentariu