Noduri creative în România

De ce activii în industriile creative preferă spațiile co-working?

George Țurcănașu, lector dr., CUGUAT – T.I.G.R.I.S. Departamentul de Geografie al Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași

Când vorbim despre spațiile co-working ne referim la spații închiriate pentru desfășurarea activităților. De cele mai multe ori în astfel de spații se întâlnesc persoane cu activități diverse, dar deseori complementare, activități ce ar fi putut fi realizate și în spații de tip Home Office.

Avantajele spațiilor de co-working

De ce activii în industriile creative preferă spațiile co-working? Pentru că persoanele respective au posibilitatea să activeze într-un mediu socializant, care imprimă adesea interferențe și în plan profesional.

Spațiile co-working devin locuri în care oamenii merg să muncească, fără a fi constrânși de rigiditatea unui program de lucru, într-o atmosferă plăcută și prietenoasă, care imprimă o productivitate maximă.

Productivitatea mare e determinată nu numai de utilizarea în comun a resurselor (resource sharing), specifică acestui tip de spații, ci și de faptul că într-o comunitate de oameni ce au interese asemănătoare se creează emulație și posibilități nelimitate de brain-storming, ce pot genera idei sau îmbunătăți produse.

Astfel, spațiile co-working devin medii aglutinante ale creativilor, reprezentând o parte importantă a ecosistemului industriilor creative. Acestea generează condiții ideale pentru dezvoltarea afa­cerilor inovative de tip start-up sau spin-off. Unele dintre acestea, ce sunt capabile să-și găsească nișa economică pe o piață în continuă schimbare, pot evolua către afaceri de succes.

Care sunt industriile creative?

Industriile creative reprezintă o sumă de domenii aparent deconectate din punctul de vedere al taxonomiilor economice clasice.

Aceste domenii au în comun faptul că sunt animate de creativi, iar produsele lor, impregnate de creativitate, sunt adesea personalizate.

Standardizarea, specifică industriilor tradiționale, nu reprezintă neapărat un obiectiv al creativilor. Mai mult, creativii nu rămân captivi ai rutinei!

Care sunt industriile creative? Mărtu­risesc că nu am găsit două liste care să arate la fel! De exemplu, Departamentul pentru cultură, Media și Sport al Guvernului Marii Britanii recunoaște din 2015 următoarele sectoare creative:

  • publicitate și marketing;
  • arhitectură, artizanat, design;
  • grafică și fashion design;
  • film, televiziune, video, radio și fotografie;
  • IT, software și servicii informatice;
  • edituri, muzee, galerii și biblioteci, iar John Howkins (2001) susține că și cercetarea și dezvoltarea în domeniul științei și tehnologiei sau gastronomia ar aparține acestor domenii.

Numărul de spații co-working nu reprezintă o garanție a generării orașelor creative

Oricum, e dificil să surprinzi contextul atunci când domeniul analizat e unul aflat în desfășurare accelerată. Cel mai adesea nu există nici date oficiale, pentru că statistica teritorială e depășită de evoluțiile rapide ale industriilor creative, încă vag definite.

Deși numărul de spații co-working nu reprezintă o garanție a generării orașelor creative, totuși un număr mare de astfel de medii e necesar dezvoltării comunităților ce activează în aceste domenii.

Globalizarea economică și socială a statelor din estul UE, dar și a celor din vecinătatea estică a UE s-a manifestat nu numai prin atragerea investițiilor în industria de transformare și outsourcing, ci și în creșterea interesului est-europenilor față de domeniile creative și colaborative ale economiei.

Fiind focalizate într-o bună măsură pe aceleași categorii profesionale de populație ca și outsourcingul, care creează o reală presiune asupra forței de muncă, industriile creative și antreprenoriatul autohton, ocupă o nișă economică (încă!) îngustă, dar aflată într-o fază de creștere. Evoluția e însă frânată de faptul că economiile naționale în creștere ale estului european fac din universități, dar și din industriile propriu-zise, ce preiau contingentul de absolvenți, „fabrici” de salariați capabili și cuminți, și mai puțin antreprenori creativi.

Cum arată harta spațiilor de co-working din România

Spațiile coworking sunt populate de comunități de IT-iști, arhitecți, designeri, specialiști în robotică, branding, artiști etc.

Concentrarea în marile orașe a spațiilor coworking, inclusiv a huburilor artistice, e evidentă în România.

  • Conform bazelor de date spațializate (Google Maps, coworker.com), dintre cele 107 astfel de locații, 62 sunt localizate în București (58%).
  • În Iași funcționează 7 spații co-working si huburi. Fab Lab, Hubrica, The Grape, Resilience, Hackerspace, Hala Fix și Meru, ultimele două fiind axate în exclusivitate pe comunitățile de artiști. Din perspectiva nivelului urban secundar, orașul nostru se situează pe al doilea loc;
  • Cluj Napoca – 13 astfel de spații,
  • Brașov – 5.

La nivelul centrului și estului Europei, Iașul e egalul Lublinului, Salonicului sau Ostravei, după numărul de comuni­tați creative spațializate, fiind depășit, însă, de alte orașe asemănătoare ca dimensiune: Szczecin, Brno sau Kaunas.

Presiunea domeniilor IT & Outsourcing, ce sunt controlate de multinaționale, asupra forței de muncă potențial creative e atât de mare, încât comunitățile de creativi din marii poli de talente, precum Bialystok, Bydgoszcz sau Timișoara (doar 4 spații, dintre care o comunitate de artiști și un Hub educational dezvoltat pe lângă Universitatea de Vest), nu au posibilitatea să se dezvolte.

A fi angajat la o multinațională și a presta o muncă de rutină pare mult mai comod decât o aventură antreprenorială.

Mai mult, complacerea potențialilor creativi în comoditatea creată de hățișurile relaționale ale multinaționalelor poate duce la ratarea antreprenorială a multora dintre ei.

Cei mai pesimiști analiști ai domeniilor IT & O prevăd o contracție a acestora de până la 47% în următorii 4-5 ani.

Această involuție va fi alimentată de pătrunderea agresivă a inteligenței artificiale în multe domenii economice, de la serviciile contabile, la scrierea unor coduri de rutină pentru softuri, care în prezent reprezintă o mare parte a serviciilor externalizate.

În lipsa unei reorientări de la outsourcing către propriile produse și/sau domeniile creative, replierea acestor industrii va însemna o degradare funcțională a orașelor ce nu prea au alternative economice, precum Iașul.

Evoluția industriilor creative urmează o dublă traiectorie:

  • pe de o parte, domeniile se înscriu pe aceleași linii de forță, ca și în cazul industriilor clasice sau a outsourcingului, descrise de gradientul structural de dezvoltare, care la nivelul regiunii noastre continentale funcționează pe vectorul vest-est;
  • pe de altă parte, activități aproape exclusiv urbane fiind, industriile creative urmează îndeaproape ierarhia marilor aglomerații (de la metropolele naționale, către orașele regionale și cele terțiare). E vorba tot de un gradient centru-pe­riferie, dar care se manifestă la scări spațiale inferioare – naționale sau regionale.

În această ecuație a dublei traiectorii, delocalizările outsorcingului, de tip nearshore și (mai ales!) onshore (în interiorul aceleiași națiuni, de la orașul mare, la cel mijlociu) ocupă un loc important.

Onshore-ul poate fi privit și ca actor principal al inițierii ecosistemelor IT & Outsourcing la nivel regional, ce ar impune un dublu vector de creștere economică:

  • pe de o parte, delocalizarea din orașul regional a unor domenii cu valoarea adăugată mai redusă ar duce la consolidarea structurilor economice ale orașelor secundare ale regiunii (terțiare, la nivel național), care nu au reușit să-și depășească încă statutul de shrinking cities, „dobândit” de aproape trei decenii de la regăsirea libertăților civice, venite, însă, la pachet cu neputințele economice;
  • pe de altă parte, o astfel de structură ar constitui un avantaj real și pentru marele oraș, care s-ar putea specializa în cadrul ecosistemului fie pe domeniile ce creează o valoare adăugată superioară, când vorbim de companiile multinaționale, fie pe industriile creative.

Acestea reprezintă supape care relaxează presiunea asupra forței de muncă, generată de marii jucători globali din outsourcing.

De | 2018-10-26T14:46:37+00:00 22 octombrie 2018|Categorii: Management si Dezvoltare, Numarul 10|0 Comentarii

Despre autor:

Lasa un comentariu