Nevada, Rock City. Deșert, 65.000 de oameni, an de an, timp de o săptămână, în luna august. Iași, Ștrandul Municipal, 1600 de ieșeni în 2016, prima sâmbătă din iulie, de cinci ani încoace. Burning Man, un festival-gigant de artă și viață alternativă. Swimathon Iași, principalul festival local de viață alternativă și construcție comunitară. Burning Man sau Mecca programatorilor din Silicon Valley. Swimathon Iași, evenimentul care ți se „întâmplă” vara, dacă lucrezi într-o companie de IT din Iași. În Nevada, timp de o săptămână, singurul lucru pentru care plătești este gheața. Tot ce primești este ceea ce fiecare oferă oricui, liber, fără discriminare, plată sau troc. În Iași, practici generozitatea timp de o lună, care se încheie cu sâmbăta petrecută în bazinul de înot. În vara aceasta, câteva mii de ieșeni au experimentat luna Swimathon. 

Doua fatalități pentru mediul IT 

Nici unul dintre festivaluri nu se adresează exclusiv programatorilor. Ambele au devenit însă „o fatalitate” pentru mediul IT.

Burning Man, o obligație nescrisă pentru cine lucrează la Apple, Google sau alt gigant în tehnologie digitală.

Swimathon, un joc în viața reală, căruia managerii îi spun „da”. Anul acesta, jocul a pătruns printre echipele din nu mai puțin de 21 de companii de IT din oraș. An de an, din 2012 încoace, la Swimathon se înscriu o mulțime de misiuni, pentru rebelii fără cauză din Iași. Fiecare misiune e un proiect de dezvoltare locală, care are nevoie de resurse ca să fie implementat.

Colegii de muncă și grupurile de prieteni își aleg unul dintre proiecte și fac din el, misiunea lor personală, vreme de-o lună. În timpul acesta pun la cale cele mai prietenoase și mai nebune strategii, ca să se distreze în timp ce adună resurse pentru proiectul ales. Apoi, proiectul începe să se transforme-n realitate, hrănit prin aceste donații.

La începutul lui iulie, toate grupurile se întrec în bazinul Ștrandului Municipal, unde înoată în numele cauzei lor. Oră de oră, echipele care au reușit să înoate cel mai bine, să adune cele mai multe resurse sau cei mai dedicați susținători, primesc recunoașterea tuturor.

030201_1

Ce au în comun: triburile de programatori și generozitatea 

Burning Man se petrece la mii de kilometri distanță, Swimathon se întâmplă acasă. Unul e îmbrățișat în deșert, celălalt, în apa răcoritoare. Au în comun triburi de programatori și generozitate. Ambele funcționează ca un paradox. Știm dintotdeauna că egoismul ne guvernează viața. De aceea am avea nevoie de reguli. Fiindcă nimeni n-ar face binele din proprie inițiativă și ne-am autodistruge, dac-am lăsați de capul nostru. Dar ce se întâmplă la Burning Man sau la Swimathon Iași scoate la iveală ce-i mai bun în natura umană. Cum au devenit o atracție și-un exercițiu de creștere personală și socială, prin distracție? Despre Burning Man explică studiile și analizele. Despre Swimathon Iași, explică ieșenii.

Câți oameni ai plătit să-ți fie prieteni? Pe niciunul, probabil 

Ai ajuns în Nevada, într-un oraș părăsit, unde străzile au nume de planete și asteroizi. La fiecare intersecție, te afli într-o„conjuncție”. Acum ești în punctul de întâlnire dintre Marte și Venus. Nimic nu e de vânzare. Ai venit să experimentezi concerte și„arătări”. Unii și-au transformat mașina într-o girafă gigantică, cu care gonesc prin deșert. Alții pictează cu flăcări și ridică sculpturi imense din obiecte care până atunci, erau considerate „gunoi”. O plimbare în jurul orașului înseamnă un maraton de daruri. Primești un masaj, la câțiva pași, un pahar de vin înfășurat într-o instalație cu luminițe pentru pomul de Crăciun. Apoi cineva îți desenează portretul. La următoarea intersecție, primești o clătită și-un tricou pictat manual. Spre seară, ești îndrumat în prima ta ședință de meditație și un necunoscut îți oferă o porție de cremă din zahăr ars. O trupă underground cântă la două străzi mai încolo. Nimic nu e de vânzare. Totul se oferă.

Ați strâns bani pentru proiecte sociale și v-ați distrat 

Cel mai sigur, n-ai ajuns însă în Nevada. Ai citit despre asta. Ți-ai propus să mergi vara viitoare. Programatorii din Silicon Valley nu-s specii diferite față de programatorii din Iași. Comportamentele se răspândesc repede în rețea. Anul ăsta ai rămas, însă, în oraș. Swimathon e mai aproape. La ștrand, ai tras prima dată cu arcul și-ai experimentat cum se simțeau oamenii de acum 3000 – 5000 de ani, când mânuiau lutul și formau ceea ce avea să fie numit „cultura Cucuteni”. N-ai plătit pentru asta.

Grupul de pasionați de la clubul sportiv „Black Arrow” din Belcești, de unde vin 3 campioni și 6 vice-campioni naționali au hotărât să-și împărtășească pasiunea. E tot mai dificil pentru tinerii de acolo să mențină standardele. Nu au resurse. Dar împărtășesc în continuare din pofta și arta lor. Experiența lutului ai primit-o, la fel, de la o gașcă de pasionați care vor să aducă înapoi în Cucuteni, un festival de arte vizuale care s-a derulat vreme de 11 ani, după care a fost îngropat în lipsa de fonduri.

Acolo, lângă ștrand, ți-ai încurajat prietenii care au înotat. Înainte, însă, ai petrecut. Unul dintre colegii tăi a hotărât să e ospătar pentru o zi, într-o cafenea. A preparat cafea din boabe proaspăt măcinate, iar bacșișul l-a donat pentru un loc de joacă terapeutic, dedicat copiilor cu afecțiuni neuro-motoare. La câteva zile, v-ați strâns cu toții și-ați transformat biroul într-un spațiu supus invaziei cu madlene și brioșe. Dar din dar, o brioșă cât o donație, pentru același spațiu de joacă terapeutic. V-ați distrat.

Și Burning Man, și Swimathon Iași fac din prietenie o stare generală și naturală 

Știi de la colegii din altă companie că timp de o săptămână, și-au îndulcit și ei zilele de birou cu Târgul Bunăvoinței. Au transformat bucătăria într-o cămară în care-au apărut surprizele copilăriei. Socată, compot, limonadă și dulceață. Prăjituri coapte în bucătării mici și intime, alături de gustări și multe obiecte dragi. Fiecare a preparat câte ceva. Oricine a fost liber să se înfrupte cu orice.

Dar din dar, pentru construcția locuințelor destinate copiilor și bătrânilor săraci. Unul dintre colegii de acolo a plusat. A făcut fotografii la minut. Altcineva și-a oferit expertiza de ghid în drumeții. Altcineva s-a oferit să gătească la cerere. Nu la schimb, ci pentru donații. Donații pentru același proiect, care redă demnitatea vieții copiilor și bătrânilor care locuiesc în condiții greu de imaginat.

Așadar, ai trăit-o pe pielea ta. Nevada nu-i o utopie. Există contexte în care oamenii se distrează, iar distracția se transformă-n generozitate, dincolo de reguli și responsabilități băgate pe gât. Imposibil. Unii antropologi explică imposibilul printr-o teorie despre două tipuri de piețe.

În piața monetară, plătim pentru bunuri și servicii. În piața socială, în schimb, oferim bunuri și servicii din prietenie și generozitate. Ne invităm prietenii la cină, îi ajutăm să care mobile sau le gătim prăjitura lor preferată. De cele mai multe ori, depunem de bună-voie mai mult efort ca să dăruim, decât am face-o dacă am plătiți pentru serviciile noastre. E metamorfoza prilejuită de prietenie. Și Burning Man, și Swimathon Iași fac din prietenie o stare generală și naturală.

Codex pentru deșert sau pentru Iași, totuna e 

„Să respecți străinul ca pe un prieten. Să oferi necondiționat. Să te descoperi și să-ți experimentezi resursele interioare. Să-ți exprimi fără auto-cenzură talentele și pasiunile. Să împărtășești tot ce faci, cu alții și să te împărtășești cu creațiile altora. Să-ți asumi responsabilitatea pentru binele altora. Să nu lași natura să-ți simtă prezența. Să muncești și să te joci cu toți ceilalți. Să accepți experiența imediată, fără să amâni implicarea.”

E decalogul Burning Man, pe care„arzătorii” din deșert îl aud în boxele mobile, la radio, în anunțurile și declarațiile publice. Despre asta se vorbește la ecare colț de stradă în Nevada, în timpul festivalului. Despre legende vii care întruchipează codex-ul, discută organizatorii și participanții, deopotrivă. Cultura generozității nu răsare peste noapte. E internalizată treptat, pe măsură ce-i experimentată prin dialog și participare directă.

Swimathon nu se înfășoară în jurul unui astfel de codex. Dar vezi cu ochiul liber că între Târgul Bunăvoinței și Târgul Tradițional (Traditional Market), pus la cale tot anul acesta, de alți programatori, într-o altă companie, există o înfrățire. Primii au sprijinit în felul acesta, un proiect care redă condițiile decente de locuit, oamenilor care nu pot avea singuri, grijă de ei. Ceilalți, au oferit în același fel, burse pentru copiii talentați din Iași, care nu găsesc în mediul de-acasă, sprijinul emoțional și material de care au nevoie.

La Târgul Tradițional, te puteai arunca într-un festin prin care primeai alături de gustul bunătăților, și starea de spirit a celor care le- au pregătit. În dreptul checului, de pildă, un bilețel te anunța că vei simți gustul pe care îl are „cheful de viață la 2 noaptea”. Dulceața de căpșuni sau vișinele conservate la borcan, pălinca din Maramureș, vinul din frigider, acadelele, nuga sau clătitele vorbeau prin ele însele, despre starea de spirit înmagazinată în gust. În altă companie, a apărut Târgul de Dulciuri, pentru dezvoltarea copiilor din mediul rural.

Evenimente create chiar de cei care participa

Dacă Burning Man atrage ca un magnet programatorii din birourile Văii, e pentru că festivalul înseamnă experiența directă a unor idei care rămân adesea constructe abstracte sau bagaje pentru candidații la rolul de martir comunal. Numai că experiența directă a implicării, pe scală largă, nu seamănă cu lupta unui Martin Luther King. Când generozitatea înseamnă unul împotriva societății, se lasă cu violențe, sacrificii și cicatrici adânci. Când generozitatea e standardul, se lasă cu distracție, amintiri de-o viață și amprente durabile pentru creșterea socială. În deșertul Nevadei, ca și în Iașul de sub umbrela Swimathon, nimeni nu-i forțat să facă ceva anume. Evenimentele cresc pur și simplu, prin mini-evenimentele create de oamenii care participă. Cu alte cuvinte, sunt evenimente create la propriu, chiar de către participanții lor. Evenimente care-și trag puterea de captivare din creativitatea, curajul și nebunia participanților, care le transformă după chipul și îndrăzneala lor. Toată lumea practică însă generozitatea. Fiecare, în felul său. Valul, nu turma, crește până când inundă viața de zi cu zi și schimbă experiența cotidiană într-un soi de sărbătoare.

Exaltarea este legală 

Despre paradoxul Burning Man s-a crezut un timp că-și are explicația în stările de conștiință alterată prin efectul substanțelor psihotropice. Se știe de multă vreme că oamenii fericiți sunt generoși, sau vice-versa, numai că nici fericirea și nici generozitatea nu cresc spontan, pe marginea drumului. Fericirea celor de la Burning Man a fost adesea suspectată c-ar menținută prin adjuvante ilegale. Multă vreme, festivalul a fost greu accesibil forțelor de ordine, pentru că se desfășura într-un oraș părăsit, în inima deșertului, în afara puterii de jurisdicție a instituțiilor.

De când a devenit locul de pelerinaj al programatorilor americani, lucrurile s-au schimbat, spre nemulțumirea multora, care n-au privit cu ochi buni polițiștii în bermude și cămăși înflorate. Dar nici înainte, nici după amplificare, jurnaliștii și polițiștii n-au găsit prea mulți participanți exaltați din pricina drogurilor. Exaltarea lor, ca și generozitatea, se trage, se pare, din fericire naturală.

La fel se întâmplă și-n Iași, când Swimathon prinde formă în birouri și în afara lor, prin evenimentele puse la cale de cei hotărâți să- și ducă misiunea de fundraising până la capăt și să se distreze, în același timp. Nu suntem fericiți în funcție de cât de bine merg lucrurile în general. Fericirea se naște atunci lucrurile merg mai bine decât ne-am așteptat. E dovedit neurologic. Când ajungi la serviciu și te așteaptă o tartă cu căpșuni pe birou, sau un târg cu bunătăți îți face cu ochiul taman la locul de muncă, ai impresia că muntele a venit la Mohamed.

După Swimathon, Iașul rămâne întotdeauna schimbat 

În mijlocul săptămânii mergi alături de colegi la un grătar caritabil, ca să oferi burse adolescenților talentați, sau, dacă lucrezi în altă parte, participi la un concurs de gătit, ca să oferi ședințe de recuperare neuro-psiho-motorie copiilor care au nevoie de ele. Rutina se sparge într-o mulțime de nuanțe plăcute, ale neașteptatului. La fel cum pe străzile orașului din deșert ești surprins de cele mai creative daruri, în Iași trăiești surpriza care face din birou, un spațiu de joacă și de conexiune.

Nici Burning Man, nici Swimathon nu-ți garantează că în scurt timp vei trăi utopia fericirii constante, unde generozitatea devine clișeul vieții de zi cu zi.

Dar când nu ai timp să ajungi în Nevada, Swimathon se întâmplă acasă, în Iași, și-ți deschide un experiment de viață. Poți atinge orice limită a creativității și-a fericirii ți-ai dori să testezi, fiindcă e contextul în care devii liber să încerci tot ce-ți trece prin cap.

Dacă după o săptămână în Nevada, deșertul revine la ceea ce-a fost înainte și orice urmă a festivalului se șterge din respect pentru natură, după Swimathon, Iașul rămâne întotdeauna schimbat. Din captivarea generozității și-a libertății, se hrănesc proiecte locale care se transformă în realitatea de-a doua zi.

Dacă vrei să ajungi în Nevada, pornește de- aici:http://burningman.org/

Dacă vrei să experimentezi, mai devreme, în Iași, pornește de-aici: www.swimathon.fundatiacomunitaraiasi.ro

Swimathon Iași este organizat anual de Fundația Comunitară Iași. Anul acesta, evenimentul a fost posibil îndeosebi datorită implicării HEG Services SRL.